duminică, 1 aprilie 2012

O plimbare in Marghiloman


O PLIMBARE PRIN PARCUL ,,MARGHILOMAN

            Impreuna cu verisoara mea , Simona , ne plimbam destul de des in Parcul Marghiloman , acesta situandu-se destul de aproape de locuinta mea . Este placut , relaxant un colt de natura de care ne bucuram , cu iz de ceva vechi si plin de istorie , ceea ce imi starneste curiozitatea .
            Ne asezam pe o banca si Simona (ea nelocuind in Buzau ) ma intreaba ,, de ce se numeste Parcul Marghiloman ? “ . De pe o banca alaturata , o doamna in varsta , zambind ca unor nepotele , ne raspunde :
-         Vedeti voi dragele mele , in acest castel a locuit cu familia lui , un prim-ministru al Romaniei pe nume Alexandru Marghiloman .
-         Alexandru Marghiloman ?!
-         Da , acest domn  , unul din oamenii de frunte ai Romaniei , a fost un politician conservator român care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie - noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul primului război mondial . Dumnealui a trait si locuit in acest castel , denumit , odata , Vila Albatros, o vila decorata splendid, cu mobilier ce astazi se gaseste la Muzeul Judetean de Istorie; vila poarta numele calului preferat al omului politic, pasionat de cai si automobile; parasita inca din anii '30, vila a adapostit dupa razboi diferite institutii, iar astazi a ramas in paragina . Sotia lui Alexandru Marghiloman este cea care a adus aici plante exotice si a infiintat un parc dendrologic, cu un secol in urma . Daca studiati cu atentie arbustii si arborii din parc , veti observa cateva plante sau arbori seculari de specii exotice rar intalnite la noi in tara .
      Simona minunandu-se de cea ce ne povestea doamna , isi inchipuia ,cu cata bucurie si nestingheriti de nimeni , se jucau copiii pe leagane si topogan . Doamna razand , si parca cunoscand acele timpuri , ne raspunde ca nu existau acestea pe atunci . Imediat ce terminat fraza de spus , privirea ei s-a intors catre castel si , brusc , tristetea ii acopera chipul . Si eu si Simona , impresionate de schimbarea de dispozitie a doamnei , ne intrebam cum de a putut fi castelul lasat in paragina? cum de nu sensibilizeaza pe nimeni aspectul lui ? Uitandu-ne spre castel , ne intrebam , oare cata istorie ascunde acest edificiu ? cate intamplari stiute sin e stiute ne pot povesti zidurile acestui castel lasate acum la voia intamplarii si sub actiunea nemiloasa a intemperiilor vremii ?
Imi doresc sa pot sa initiez , bineinteles sprijinita de adulti , cadre didactice , parinti , colegi , prieteni …., o actiune care sa ajute la reabilitarea castelului si constientizarea importantei numelui Marghiloman in istoria Romaniei .
Luand-o de manuta pe Simona , ne intoarcem privirea catre banca de alaturi pentru a-i multumi doamnei pentru acest moment de istorie si pentru a ne lua ,,la revedere” . Dar , banca era goala ca si cum nimeni nu fusese mai devreme acolo . Simona imi spune : Stiam eu !
          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu