vineri, 29 iunie 2012

Poezii


E' l'amico e'
una persona schietta come te
che non fa prediche
e non ti giudica
fra lui e te divisa
due la stessa anima
pero' lui sa
l'amico sa
il gusto amaro della verita' . .
ma sa nasconderla
e per difenderti
un vero amico anche bugiardo e'
L'amico e'
qualcosa che piu' ce n'e' meglio e'
e' un silenzio
che puo' diventare musica
da cantare in coro io con te
E' un coro e'
un grido che piu' si e' meglio e'
o o o o o o o o o o o
o o o o o o o o o o o
e il mio amore nel tuo amore e'
E' l'amico e'
il piu' deciso della compagnia
e ti convincera' a non arrenderti
anche le volte
che rincorri l'impossibile
perche' lui ha
l'amico ha
il saper vivere che manca a te . .
ti spinge a correre
ti lascia vincere
perche' un amico punto e basta e'
L'amico e'
qualcosa che piu' ce n'e' meglio e'
e' un silenzio
che puo' diventare musica
da cantare in coro io con te
E' un coro e'
un grido che piu' si e' meglio e'
Oh Oh Oh Oh Oh Oh
Oh Oh Oh Oh Oh Oh Oh
e il mio amore nel tuo amore e'

                                                             ZAHARUL

Se obtine din sfecla de zahar sau trestia de zahar . Este bogat in zaharoase . El este materia prima pentru industria zaharoase . Acesta are gust placut ,usor de asimilat de organism si produce energie si caldura necesara locomotiei . Se poate gasi sub urmatoarele forme : zahar cristal(tos),zahar cubic,zahar pudra(farin).Nu are miros dar in schimb e dulce .Culoarea zaharului este de un alb lucios sau alb mat .Se dizolva usor in apa ,iar la temperaturi mai ridicate ,se ingalbeneste ,deci devine brun .Produsele zaharoase mai exact dulciuri ,sunt apreciate de copii dar si de adulti . Consumarea zaharului in excesie duce la : obezitate ,diabet ,cresterea tensiunii alteriale si formarea cariilor dentare .
Produsele zaharoas se impart in mai multe grupe :
-produse de caramelaj care pot fi neumplute sau umplute cu pasta de fructe ,miere ,crema de lapte ,menta etc. ;
-drajeuri ,care au forma rotunda sau alungita ,sunt lucioase si colorate diferit ;
-caramele ,care sunt de forma paralelipipeda ,iar gustul si aroma pot fi de : cacao ,lapte ,rom ,fructe ,menta ;
-produse de laborator : bomboane fondante ,jeleuri ,serbet
-produse de ciocolata : care pot fi unplute sau neunplute si au forma de tablete ,batoane ,figuri ;
-produse orientale : din care fac parte halvaua si rahatul .
Dulciurile sunt recomandate sa fie consumate in cantitati moderate ca desert .
Stiai ca : zaharul a fost obtinut din trestia de zahar abia in secolul al III-lea i.Hr. ,de catre indieni ?

duminică, 1 aprilie 2012

Poezii

MAMA

 Mama draga te iubesc,
Inima ti-o daruiesc.
Sa ai grija de mine,
Sa muncesti cu spor,
Sa stai aproape
De mine,binefacator.

Sus pe cer sunt multe stele,
Pe pamat sunt floricele,
Dar nici una dintre ele
Nu-s ca ochii mamei mele.

 

Aventuri -din jurnal


ATITUDINE PENTRU LUMEA NOASTRA

             Draga jurnalule in urmatoarea vara ,am avut deosebita placere sa particip la o tabara de cultura si creatie artistica  ,o tabara cu participatie internationala .Tabara a fost organizata in judetul nostru , la Poiana Pinului.Au participat copii de diferite varste din mai multe tari  ca:Germania, Suedia, Italia,Franta,Israel,Bulgaria,Spania,Ungaria.
             Tabara s-a desfasurat pe parcursul a 8 zile mirifice , zile pline de activitati, creative , emotii, distractii .
             Prima zi a fost de acomodare si de cunoastere intre noi.Ne-am imprietenit foarte repede , chiar de la prinz , masa pe care am luat-o in aer liber in poiana . Cu copiii de alte nationalitati   ne-am inteles in limbile engleza , franceza ,spaniola sau putin italiana .Dar,zambetul , jocul de copil  nu necesita un alt limbaj , aici ne-am inteles cu totii de minune: mingea se bate la fel,coarda se sare la fel etc.
            .Dupa amiaza a fost afisat la avizier programul taberei :ore de creatie,prezentari ale creatiilor , concursuri etc.
             Prima seara a fost de neuitat .Copii si-au prezentat tara prin expuneri scrise si verbale cat mai reprezentative. S-a organizat o mica seara muzicala multiculturala : s-au dansat dansuri populare din toate tarile participante la tabara si am fost placut susprinsi sa vedem ca Hora o joaca toata lumea ,doar ca putin in alt fel.
             A doua zi am inceput-o cu orele de creatie :am fost impartiti pe categorii:pictura , sculptura,modelaj,olarit etc.Eu am facut parte dintr-o grupa de olarit.Fiecare specialitate a fost impartita in 3 grupe , astfel incat intr-o grupa sa nu se gaseasca 2 copii de aceeasi nationalitate. Ne-am ales fiecare cate o tema si ne-am pus pe treaba . Si olaritul ,si pictura etc ..cunosc aceeasi limba .
             A doua zi ,dimineata ,am fost anuntati ca peste 3 zile se va organiza un concurs intre grupele de aceeasi specialitate si apoi intre specialitati ,cea mai buna grupa cu cea mai buna lucrare fiind premiata cu cate un IPad de fiecare component al grupei .
             Am muncit 3 zile aproape fara intrerupere ,iar rezultatul a fost pe masura efortului depus: am realizat un serviciu de masa complet .pictat cu modele si culori traditionale din fiecare tara participanta .In scurtele pauze pe care le faceam ,fiecare povestea despre tara lui,despre locurile copilariei , despre scoala etc.Am auzit si invatat lucruri noi,interesante , pe care probabil nu le-as fi citit undeva pentru ca erau desprinse din realitatea fiecaruia.
             A sosit si ziua concursului . Suntem plini de emotie si ne imbratisam mai tot timpul .A fost anuntata ordinea intrarii in concurs, adica a momentului prezentarii lucrarilor .La prezentarea lucrarii noastre am vazut juriul placut surprins de frumusetea si originalitatea lucrarii noastre .Am stiut ,in acel moment ,ca o sa castigam un loc fruntas.A fost chiar primul loc. Ne-am bucurat nespus , ne-am imbratisat ca niste buni si vechi prieteni .Imediat ne-au fost inmanate premiile . Ce-am facut noi?? Bineinteles schimb de numere de telefon si adrese de email.
Dupa terminarea concursului am fost anuntati ca se va organiza un targ de caritate ,unde ,cei care dorim dintre noi , sa ne vindem lucrarile si cu banii stransi sa ajutam biblioteca scolara dintr-un sat alaturat taberei noastre.La targ au venit oameni din tot judetul ,evenimentul fiind anuntat pe toate posturile locale de radio si tv.S-au strans bani frumosi ,bani pe care directorul taberei i-a inmanat ,in cadrul unei mici festivitati , directorului scolii din sat ,acesta fiind insotit de un grup de elevi ai scolii.
            Ultima seara a fost de neuitat: foc de tabara , dansuri , jocuri distractiv-educative .
            Ziua plecarii : cu greu o pot descrie din cauza lacrimilor de despartire .Ne-am promis ca nu ne vom uita  , si mai ales ca tehnologia ne ajuta, sa pastram o legatura destul de stransa : vizuala si auditiva ,chiar daca fizic nu stiu cand ne vom mai intalni.










De stiut !


                            ALBERT-COPILUL PROBLEMA !

           Odata , cu mult timp in urma , intr-un mic orasel traia un copil pe nume Albert . Acesta nu era pe placul copiilor . Acum o sa va povestesc cam tot ce s-a intamplat :
           Acest copil era de necontrolat , facea numai ce vroia el , adica numai rele . De fiecare data fura banii si lucrurile copiilor . Bietii copii ,nu puteau face un pas , ca puteau fi batuti . Dar intr-o zi , profesorii n-au avut ce face cu vorba buna , asa ca lau trimis la un curs special pentru copiii cu aceasta problema . In lipsa acestuia a fost liniste , fericire si pace . El trebuia sa stea acolo 1 an . Nu era in largul lui , dar asta a fost singura solutie . Pe parcursul acestui an , el a invatat ceva acolo .
           Uite ca anul a si trecut , acesta trebuia sa se intoarca in colectivul din care plecase . Copiii nu au fost incantati de aceasta idee , dar nu au avut ce sa faca .  
           Intrand pe usa clasei , a remarcat ca toti copiii erau cu ochii atintiti catre el . I s-a parut ciudat …. Ma rog , dupa o saptamana copiii au remarcat ca isi schimbase comportamentul in bine . Nu se mai furau bani sau obiecte  , copiii nu mai eram batuti . Zici ca nu era Albert al nostru !
Asa ca toti copiii , in loc sa se indeparteze de el , mai mult s-au apropiat ,s-au imprietenit.
           Deci , dragi copii , daca intalniti copii ce au un comportament gresit , dati-le o mana de ajutor . Si voi cei care aveti o problema de comportament , incercati sa va autocontrolati sau daca este nevoie cereti ajutor celor din jur  !          

De stiut !


                                 O INTAMPLARE NEPLACUTA !


Eu am o pietena foarte buna pe nume Daria . Intr-o zi cand stateam afara cu ea m-a vazut cam trista si m-a intrebat :
-         Ce te framanta ?
-         Pai…. pentru maine am de facut o lucrare cu o anumita tematica si n-am habar cum sa fac , dar vreau sa iau si un 10.
-         Cred ca te pot ajuta , asculta :
,, Mai demult , eram acasa in fata  calculatorului . Cand , deodata , mi-a aparut o pagina pe care era o imagine cu un baiat si scria :
-         Buna , ma numesc Raul . Vrei sa vorbim ?
Atunci am lasat totul de o parte si am zis :
-         Da !
Acesta mi-a zis ca trebuie sa-i dau ACCEPT . Mi-a placut asa de mult cum arata in poza , ca i-am dat ACCEPT .

Din vorba-n vorba am inceput sa avem o relatie . Dar parintii nu stiau . In fiecare zi ma intorceam de la scoala , ma duceam in camera si vorbeam pe calculator prefacandu-ma ca mi-as face temele .
Dar vremurile trec si vorbele alea dulci ale lui devin niste vorbe rele , nu pe masura mea , amenintari si multe altele . Auzind acele vorbe nu m-am simtit bine . Mama m-a observat ca am ceva pe suflet , dar nu i-am zis . Pana ce ,  la un moment dat , nu am mai putut tine in suflet si i-am zis totul , de la inceput pana la sfarsit . Ea a inteles ce s-a intamplar si a chemat politia . Acestia au venit , au anchetat cazul si s-au dus la vinovat . Acest vinovat era un om cu suflet negru care fura si insela copiii . Rezolvandu-se acest caz , parintii ei
i-au spus :
-         Orice faci gresit sau orice se intampla , spune-ne , pentru ca se pot intampla multe nenorociri si sa stii ca nu ne suparam orice ar fi . Ai avut norocul ca ai scapat teafara ! “

-         Asta a fost o poveste reala ?
-         Da !

Am scris ce mi-a povestit si mergand la scoala , mi s-a citit lucrarea si am luat un 10 .

Asa ca daca vi se intampla si voua vreodata sa apara vreun fisier ca in textul de mai sus , dati IGNORE , ca sa va fie viata protejata !

De stiut !


COPIII AGRESIVI !


Parerea mea despre copiii agresivi , nu este una buna . Vedeti voi , acesti copii nu remarca ca nu e bine sa faci asa ceva , pentru ca poti da de urmatoarele necazuri :

1.     Profesorii iti vor cauza mari probleme .

2.     Parintii vor lua niste masuri aspre si grele

3. Cei din jur te vor ocoli din cauza agresivitatii tale .

4. S-ar putea sa ai probleme cu POLITIA
.

As dori sa incerc sa-i ajut pe acesti copii , dar e mai greu , pentru ca ei cred ca acest lucru este ridicol .


Aventuri


O PISICA A SUPRAVETUIT DUPA UN ACCIDENT ,,AUTO”


                Un sofer , pe nume Serban Cristian , a trebuit sa transporte materiale necesare pentru un magazin . A ajuns la destinatie . Cand a coborat din duba sa , dupa o cursa de 500 de kilometri , a observat o mogaldeata gri care iesea din partea din fata a motorului . Acesta a zis :
                ,,La inceput am crezut ca am lovit o pasare , dar cand m-am aplecat sa scot asa-zisa mana de pene , am vazut o pereche de ochi care ma fixau .
              Reprezentata Politiei Animalelor , Dinu Maria , a fost chemata sa salveze animalul . A fost nevoie si de 2 mecanici , Stan Radu si Dinu Albert , care sa desfaca farurile dubitei pentru a reusi sa scoata , victima , fiind o pisica pe nume Mitzu . Aceasta a fost prinsa in motor , intre bara de protectie si faruri . Cand a fost scoasa din motor , Mitzu era foarte slabita , iar ranile sale comfirmau ca a stat acolo cel putin doua zile . Cand a fost trimisa la medicii veterinari ,  au fost uimiti de faptul ca o pisica a supravetuit , dupa un accident auto .
               Stapana ei a fost foarte bucuroasa sa-si vada pisicuta . Multi oameni au spus ca a avut noroc , de a scapat cu viata .                   

Poezii


TOAMNA 
A venit toamna frumoasa,
Incarcata cu tot ce vrei
Mere,pere in panere
Pentru voi ,copiii mei!

Frunze verzi si frunze rosii,
Curg siroaie peste tot.
Or fi picaturi de ploaie,
Dar ,e bine si frumos!

Toti copiii se aduna,
Fac gramezi de frunze mari
Si se-arunca , si se-azvarle
Parc-ar fi intr-un ocean !

O plimbare in Marghiloman


O PLIMBARE PRIN PARCUL ,,MARGHILOMAN

            Impreuna cu verisoara mea , Simona , ne plimbam destul de des in Parcul Marghiloman , acesta situandu-se destul de aproape de locuinta mea . Este placut , relaxant un colt de natura de care ne bucuram , cu iz de ceva vechi si plin de istorie , ceea ce imi starneste curiozitatea .
            Ne asezam pe o banca si Simona (ea nelocuind in Buzau ) ma intreaba ,, de ce se numeste Parcul Marghiloman ? “ . De pe o banca alaturata , o doamna in varsta , zambind ca unor nepotele , ne raspunde :
-         Vedeti voi dragele mele , in acest castel a locuit cu familia lui , un prim-ministru al Romaniei pe nume Alexandru Marghiloman .
-         Alexandru Marghiloman ?!
-         Da , acest domn  , unul din oamenii de frunte ai Romaniei , a fost un politician conservator român care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie - noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul primului război mondial . Dumnealui a trait si locuit in acest castel , denumit , odata , Vila Albatros, o vila decorata splendid, cu mobilier ce astazi se gaseste la Muzeul Judetean de Istorie; vila poarta numele calului preferat al omului politic, pasionat de cai si automobile; parasita inca din anii '30, vila a adapostit dupa razboi diferite institutii, iar astazi a ramas in paragina . Sotia lui Alexandru Marghiloman este cea care a adus aici plante exotice si a infiintat un parc dendrologic, cu un secol in urma . Daca studiati cu atentie arbustii si arborii din parc , veti observa cateva plante sau arbori seculari de specii exotice rar intalnite la noi in tara .
      Simona minunandu-se de cea ce ne povestea doamna , isi inchipuia ,cu cata bucurie si nestingheriti de nimeni , se jucau copiii pe leagane si topogan . Doamna razand , si parca cunoscand acele timpuri , ne raspunde ca nu existau acestea pe atunci . Imediat ce terminat fraza de spus , privirea ei s-a intors catre castel si , brusc , tristetea ii acopera chipul . Si eu si Simona , impresionate de schimbarea de dispozitie a doamnei , ne intrebam cum de a putut fi castelul lasat in paragina? cum de nu sensibilizeaza pe nimeni aspectul lui ? Uitandu-ne spre castel , ne intrebam , oare cata istorie ascunde acest edificiu ? cate intamplari stiute sin e stiute ne pot povesti zidurile acestui castel lasate acum la voia intamplarii si sub actiunea nemiloasa a intemperiilor vremii ?
Imi doresc sa pot sa initiez , bineinteles sprijinita de adulti , cadre didactice , parinti , colegi , prieteni …., o actiune care sa ajute la reabilitarea castelului si constientizarea importantei numelui Marghiloman in istoria Romaniei .
Luand-o de manuta pe Simona , ne intoarcem privirea catre banca de alaturi pentru a-i multumi doamnei pentru acest moment de istorie si pentru a ne lua ,,la revedere” . Dar , banca era goala ca si cum nimeni nu fusese mai devreme acolo . Simona imi spune : Stiam eu !
          

Aventuri-din jurnal


AVENTURI

    Draga jurnalule termin in sfarsit clasa a-iv-a si intru in vacanta . In prima luna am fost impreuna cu familia mea , plecata la tara , in comuna Sahateni . Acolo , eu si cu verisoara mea , ne-am jucat cu ce ne-a oferit mama natura si cu un motan pe nume Vandam . A fost o mare distractie pe noi , mai ales ca aveam o multime de prieteni . Cam pe la sfarsitul lunii ne intoarcem acasa .
    Vine si cea dea doua luna . Impreuna cu verisoara , matusa si unchiul meu , plecam la munte , la Gura Teghii , mai exact la Varlaam , la Pensiunea Montana . Pana sa ajungem acolo dam de casute mici si dragute , ca-n povesti . Dupa care vedem muntii ascunsi de plapuma de nori , ca o zapada . In sfarsit ajungem , si cand intram ce sa vedem : un teren de tenis de camp si tenis de masa ,un leagan mare din barne de lemn si gradina cu un frums iaz in mijloc , care avea : foarte multi mormoloci , un peste , si o broasca testoasa pe nume Greta .
     Ne-am facut comozi in camera si ne-am dus sa mancam . Mancarea era de nota zece . Pentru ca eram deocamdata singuri in pensiune , am inceput sa ne jucam . In fiecare seara ne uitam la stele si la luna cu un telescop pe care l-am adus . Cand ieseam din vila,uneori, se intampla sa ne intalnim cu broscute si sa ne jucam cu ele .
      A doua zi , am plecat sa cumparam ceva de la un magazin . Nu era asa de usor sa ajungi pana acolo (trebuia sa faci cativa kilometri) . Cumparam ce ne trebuie si ne intoarcem . Ne hotaram sa facem un gratar . O doamna de la pensiune ne aude si ne spune ca are o gradina aproape de rau , unde am putea face gratar . Am acceptat , ne-a dat cheile si am plecat spre acel loc . Acolo erau doua mese si patru banci si am mai vazut dupa un tufis , ascunsa o usa . Am intrat si am vazut un rau si nisip . Semana cu o plaja , numai ca era periculos sa intri in rau pentru ca era involburat si te putea lua cu totul . Am facut gratarul si am mancat . A venit si o catelusa , care a dorit sa serveasca si ea masa cu noi . Pe inserat a trebuit sa plecat ,era tarziu si trebuia sa ne culcam .
      A treia zi am vazut un pod lung care se balansa , exact ca-n filme . Am trecut pe el cu frica si am vazut raul . Am stat si noi o vreme acolo ca sa ne jucam .
      A patra zi  ne-am dus intr-o mica poiana . Mergem ce mergem pana ce dam de o cascada . De acolo trebuia sa traversam un mic raulet , cum ? Am pus niste pietre mari in apa si am traversat . Pe urma am dat de un drum in panta . Cu ajutorul unui bat ne-am tinut echilibrul si am mers . Am vrut sa continuam drumul dar nu am putut , deoarece era mult noroi dar si mai rau era o tufa mare de iedera , unde , fara sa vrea , unchiul meu a intrat putin cu piciorul in ea , dar nu a patit nimic . Ramanem la rau , unde eu si verisoara mea , am luat doua bete si am facut concurs de barcute , iar comentatorul a fost chiar matusa mea . Scorul a fost egal , de 4-4 . Dupa atata joaca , ne-a apucat foamea .
       A cincea zi , o alta doamna de la pensiune , impreuna cu catelul ei , ne-a intrebat daca am dori sa ne  plimbam impreuna cu ea . Am acceptat ,  ne-am imbracat adecvat si
ne-am plimbat . Mai exact , am urcat pe un munte . Nu era asa de usor . Era foarte greu , dar nu am renuntat . Din cand in cand , mai culegeam cate o capsuna si cate o fraguta . Verisoara mea culegea flori , iar eu , menta . Am poposit pe un trunchiul unui copac rasturnat  si doamna ne spunea ca ce facem noi acum , facea si ea in copilarie , alaturi de prietenii ei . Uneori a vazut ba un iepure , ba un urs , ba un ras . Ne povestea de parca se afla in acele timpuri . Pauza trecuse si trebuia sa coboram . Coborand , am dat de un spital . Doamna ne-a spus ca a fost casa a unui om bogat care avea trei fiice . Din pacate ne-a spus ca nu se stie ce s-a intamplat cu membrii familiei . In sfarsit ajungem la pensiune ca sa mancam .
       A sasea zi am vazut oameni ce duceau animalele de la pascut . Si aceste animale erau mai exact  : vacute si caluti .
       Urmatoarea zi trebuia sa plecam . Dar mai intai am zis sa mergem la Vulcanii Noroiosi si asta am si facut . Am mers la Paclele Mici dar si la Paclele Mari . Am vazut fenomenul spectaculos si pe urma am decis sa mergem la Muzeul de Chihlimbar . Acolo am vazut mult chihlimbar si  , surprinzator , am descoperit ca bunicul meu a proiectat cladirea . Eu mi-am luat de acolo ca souvenir un tablou facut din chihlimbar . Flamanzi am mers la un restaurant . Si acolo era mancarea de nota zece , dar ce mi-a placut mai mult era ca : farfuria , castronul si tacamurile , erau cu modele traditionale romanesti , era muzica populara romaneasca si mi-a placut – nu mi-a placut ca erau blanuri de urs si de mistret expuse pe pereti . Nu mi- placut acest lucru deoarece imi era mila de bietele animale si de verisoaramea care plangea deoarece ea este foarte grijulie cand e vorba de animale .Doreste sa devina medic veterinar.
            Mancam , apoi iesim din restaurant , unde vedem o bisericuta . Curiosi , intram .
 De fapt bisericuta era facuta intr-o pestera.Am intrat , ne-am rugat , am aprins o lumanare ,ne-am inchinat si am iesit.Ne-am urcat in masina si am plecat spre Buzau.Cand am intrat in Buzau ne-a prins o furtuna puternica .Am fost nevoiti sa oprim masina si sa asteptam sa se opreasca furtuna. Am ajuns cu bine acasa , unde ne asteptau parintii si bunicii mei .
          In luna august am plecat la mare impreuna cu parintii mei.Am stat in Eforie Sud ,o mica statiune linistita ( asa spune mama) .Ne-am cazat foarte aproape de plaja , circa 5 minute , intr-o vila foarte frumoasa si cocheta.Zilele ni le-am petrecut,bineinteles pe plaja , cu pauza la orele pranzului .Tatal meu a cumparat o saltea gonflabila mare si a stat mai tot timpul cu mine in apa unde eu  am inotat si am facut scufundari .Ne distram de minune , mama reusind cu greu sa ne mai aduca sa stam pe sezlong .Seara ne urcam in masina si ne plimbam si prin alte statiuni :Eforie Nord,Mamaia,Constanta .Apropo de orasul Constanta : parintii mei au fost neplacut surprinsi de pustietatea zonei centrale a orasului si a zonei vechi unde cladiri vechi erau lasate in paragina , iar vestita faleza  , unde era amenajat un targ de carte , era pustie.
          Intr-una din zile , adica in ziua aniversarii mele , parintii mei hotarasc sa mergem intr-un loc putin inedit :plaja din Tuzla .Ne-am urcat in masina , am luat cateva sticle de suc si prajituri si am plecat spre Tuzla .Mai fusesem cu doi ani in urma ,dar nu mai stiam exact cum era.Cand am ajuns ,mi-am adus aminte: un vis frumos –liniste ,plaja , doar eu ¸mama si tata impreuna cu marea. In departare am zarit o casuta de pescari .Ne-am dus intr-acolo : era un bunic cu nepotul si nepoata׃Ionut si Maria ,care sa jucau liberi in apa marii.Parintii mei le-au spus ca este ziua mea si ne-ar face mare placere sa sarbatorim aceasta zi impreuna.Au fost foarte incantati de aceasta propunere . Mama a pregatit un picnic pe cinste .In timp ce mancam¸ bunicul ne-a povestit ca este un batran pescar si in fiecare vara ,de 50 de ani,vine si locuieste in acea micuta casuta de pescar de pe plaja , iar cam de vreo 5 ani vine impreuna cu nepotii sai .Conditiile in care locuiau aici pe plaja erau destul de saracacioase , dar pe feţele copiilor si a bunicului se vedea o mare liniste si fericire .Mi-am dat seama ca poti fi fericit si fara calculator ,si fara telefon mobil , si fara televizor ,traind doar tu liber in natura .Dupa ce am mancat , impreuna cu Ionut si Maria ne-am jucat in apa marii ,care parca ¸pentru mine¸ avea cele mai frumoase valuri.Tatal meu a umflat salteaua de plaja si ne-am jucat pana cand soarele a apus aproape de tot.Din spusele parintilor mei , bunicul era o adevarata carte de povesti pescaresti .Ceva il apãsa greu pe suflet :draga lui plaja salbatica avea sa devina in curand o plaja comerciala si era dezamagit ca se intampla acest lucru chiar spre sfarsitul vietii lui iar el nu avea nici o putere sa se impotriveasca acestui lucru.
       Impreuna cu Ionut si Maria ,m-am plimbat pe plaja si m-au dus intr-un loc unde valurile marii adusesera foarte multi crabi .Nu mai vazusem niciodata asa ceva , decat prin acvarii la Muzeul Marii sau la magazinul de peşti exoticị Erau foarte multi , de toate marimile .Erau si foarte multe scoici de dimensiuni maricele , se vedea ca piciorul omului nu prea trecuse prin acele locuri .
       A FOST CEA MAI FRUMOASA ZI . Nu am sa uit niciodata.As fi vrut sa schimb adrese de email cu cei doi ,dar nu stiau ce este acest lucru .O sa ii port in suflet  iar ,anul viitor ¸o sa ii rog pe parinti sa ma mai aduca aici ,poate ii reintalnesc.
       In ultima zi ,tatal meu a propus sa vizitam statiunea Neptun .Nu pot sa spun ca mi-a placut foarte mult acolo , acest lucru l-am simtit si la parintii mei .Plaja era plina de pietre.Am mancat ,ne-am urcat in masina ,iar tatal meu ne-a spus ca el nu a fost niciodata in statiunea Olimp , care era langa Neptun.Ne-am dus.La inceput mama nu prea a fost de accord sa ramanem dar totusi am intins prosopul de plaja .Am intrat in apa , bineinteles impreuna cu tatal meu si Salteaua ( am scris cu litera mare ,ca deja o consideram prietena mea) .Plaja era de fapt un mic golfulet unde nu incapeau mai mult de zece cearceafuri .Pe plaja mai erau cativa copii si bineinteles ca ne-am imprietenit instantaneu .Am facut concurs de castele de nisip¸de inot , de scufundat in apa, de salturi in apa de pe salteaua pe care o tinea tatal meu , care parca era si el un copil din gasca noastra .Mama ,neavand ce sa faca ,si-a scos o carte si a citit.Ne-am jucat pana la apusul soarelui .Trebuia sa plecam ,deoarece era foarte tarziu .Cand strangeam lucrurile de pe plaja ,una din fetele cu care m-am jucat,a venit la mine si mi-a spus ca si-ar dori sa pastram legatura ,avea un nume pe care eu nu il mai auzisem :Blanca .Bineinteles ca am fost de acord,ne-am schimbat adresele de email .De atunci vorbim pe mess in fiecare zi.
        A sosit si ultima zi , am plecat spre Constanta , unde am fost la cumparaturi .Seara am plecat spre Buzau.Nu m-am simtit prea bine si am dormit in masina.Cand am ajuns in Buzau,m-a trezit telefonul mamei care ii spunea bunicii mele ca am ajuns cu bine acasa
( este un obicei pe care si mama si sora ei il pastreaza dintotdeauna:oriunde ar pleca sau de oriunde ar veni o suna pe bunica, ca ea sa stie ca totul este bine).
       Cam acestea au fost aventurile din vacanta de vara .A fost o vara minunata ,plina de peripetii  pe care nu le voi uita niciodata .
                                                            SFARSIT !


                                                                                                              RALUCA ELENA CALITA